Şi-am răsărit de undeva din Univers... invers.

miercuri, 10 iulie 2013

Vermilion



Am muşcat din gura ta de culoarea zilei de mâine.
Mi-a lǎsat o zeamǎ roşie pe buze, care se prelinge acum

pe bǎrbie

de pe bǎrbie pe gât

de pe gât între sâni

Ȋmi ling buzele cu poftǎ şi simt gust de fier.
Gura ta e poarta spre iad.
Te mai muşc o datǎ
(de data asta mai cuminte)
Ȋn ochi ţi se citeşte naşterea – pe buze moartea.
Ȋn vârful nasului îţi stǎ întreaga viaţǎ.
Mǎ sǎruţi patern pe frunte şi brusc,
Sunt o indiancǎ în ziua nunţii sale.
Mǎ mǎrit cu buzele tale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu