Mi-am acoperit sufletul cu mâinile
ca un nou-nǎscut într-un joc de-a v-aţi ascunselea.
Voi râdeti şi-mi spuneţi cǎ sunt drǎgǎlaşǎ.
Ei bine, nu sunt.
Stau bine ascunsǎ în amprente,
cu gene oculte,
cu timbre sub pleoape,
şi nu-mi voi lua mâinile de la suflet decât când nu veţi mai
râde.
Umbrele baroce din palme îmi însemneazǎ aşteptarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu