Ganduri dintr-o sfera galbena

'Dragul meu,

Incalca-ti, te rog, orgoliul pentru cateva minute si citeste asta. Pentru ca asta este probabil ultima zvacnire necontrolata a dorului meu pentru tine.
Nu stiu de ce a trebuit sa se termine asa. Am pus capat crezand ca asa e cel mai bine ; iar acum sunt convinsa ca asa e. Dar faptul ca nu am lasat loc nici pentru un ‘salut’ ma intristeaza nespus. In timp nu ma va mai intrista ; dar probabil ca imi va parea rau ca nu ma mai intristeaza. Eu eram capabila sa trec peste tot ce mi-ai ascuns in timpul relatiei...tu de ce n-ai fost ? Nu esti pentru mine si nu sunt pentru tine, e clar. Dar mi-ar fi placut sa stiu ce mai faci, sa stiu ca esti bine. Mi-ar fi placut sa nu mor pentru tine si sa nu mori pentru mine. E ca si cum as scrie unui mort. Stiu ca nu-mi va raspunde, dar eu totusi ii vorbesc. Si asta pentru ca simt ca el e undeva, acolo, si ma aude.

Motivul pentru care iti scriu nu e pentru a te enerva, si cu atat mai putin pentru a-ti cere sa ne mai acorzi o sansa. Motivul este incercarea de a nu rupe complet si iremediabil pana si cea mai mica legatura dintre noi, asa cum ai vrut tu. Pentru ca oricum,o legatura mereu va fi intre noi, si nu vad de ce am nega-o sau de ce am ignora-o.

O parte din trecutul tau va fi mereu rezervata mie, no matter what. Am gresit, ai gresit, amandoi prea mult. Dar...de ce atitudinea asta ? Am avut un impact major unul asupra celuilalt si nu vad de ce am omori asa brutal amintirea relatiei asteia, de ce am transforma-o intr-un vis, intr-o himera. Pentru ca a fost reala.
Despartirea asta atat de haotica...mi-a parut bine ca a avut loc,apoi mi-a parut rau, apoi mi-a parut iar bine, apoi iar rau...acum nici nu stiu cum mi se mai pare. As mai fi vrut, si totusi parca nu. As mai fi incercat o ultima data, si totusi nu mai aveam putere si nu mai suportam sa vad cum ne facem rau unul altuia. Dar sa rup din mine atat de brusc tot ce tine de tine...e prea greu. Si sunt sigura ca si pentru tine e la fel.

Ai gasit pe altcineva si ma bucura asta. Poate va fi mai bine cu ea, poate va fi mai rau ; poate ea e the one,sau poate peste un an nici nu veti mai sti unul de altul. Nu poate insa sa nu ma afecteze cand vad cat de neinsemnata am fost de fapt pentru tine. ...Sau poate n-am fost ; dar daca asta incerci sa ma faci sa cred, ai reusit.

Oriunde iti indrepti atentia, auzi sfaturi precum ‘nu-i spune nimic, nu trebuie sa stie ca te doare, asta si vrea...nu trebuie sa-i faci pe plac’ . Dar pana la urma, ce e rau in a-ti spune ce simt,ce cred,ce sper,ce regret ? Simt ca mi-e dor de tine, cred ca,mai mult sau mai putin, sentimentul e reciproc, sper ca vei reveni la sentimente mai bune, iar de regretat...Vrei sa regret,nu ? Uite, iti fac pe plac. ...Sau poate nu. Pentru ca nu regret ca ne-am despartit, ci regret ca nu ne-am despartit mai devreme. Astfel nu apucai sa reusesti sa te strecori in mine cum ai facut-o in astea 9 luni. Exact 9 luni. Exact cat ii ia unui copil sa se nasca. Apoi sa-l iei de la sanul mamei...e dureros. Doar ea stie cat s-a chinuit sa-l nasca si cat a asteptat sa-l tina la piept.

Nici nu stiu cu ce scop iti trimit asta. Nu stiu ce urmaresc. Cred ca tot ce vreau e ca, peste saptamani\luni\ani, cand ne vom vedea,intamplator, pe strada sau la vreun concert, sa ne zambim si sa ne vorbim cu drag, nu sa ne evitam. Stiu ca nu-mi vei raspunde, desi as vrea. Stiu ca nu ma vei ‘distruge’, desi ai vrea. Dar nu o vei face...nu merit asa ceva... Si mai stiu ca, in pofida tuturor certurilor, care au abatut un nor negru asupra relatiei noastre, amintirile alaturi de tine sunt unele din cele mai frumoase pe care le am si le voi avea.

Cu dor, cu mult dor,

EU'

UPDATE: Copilul a murit la nastere. Dar poate e mai bine asa. Cred ca era Antichristul...

Cat despre sfera galbena...se rostogoleste tot mai departe de mine; abia o mai vad. In curand va disparea de tot in neant.