Cand ceea ce e bine pentru inima ta nu e bine si pentru tine. Exista vreo situatie mai ingrata decat asta? Privesti cum te indrepti usor intr-o directie in care nu vrei sa te indrepti, dar nu te poti opri. Te strigi, te tragi de maneca - degeaba. Pasi inceti, dar siguri. Te uiti in oglinda si nu te recunosti. Viata ta nu esti tu. Viata ta - intreaga ta viata - e un mod de a uita de tine. Te pierzi. Faci tot mai multe lucruri, cunosti tot mai multi oameni, toate astea pentru a uita cine esti. Pentru a uita ca esti. Te inspaimanta gandul ca ai putea ramane pentru cateva clipe doar tu cu gandurile tale. Te-ar inghiti. Te-ar termina. Te-ar arunca intr-un abis din care n-ai mai iesi niciodata. Vezi in jur oameni din ambele categorii: unii inca se agata de iluzia societatii, iar altii au cazut. Te intrebi cum e mai rau. Te intrebi cum e mai bine. Raspunsul intarzie sa apara. Cauti cu ardoare niste franturi de sperante, de idealuri, de pur. Tot ce gasesti insa sunt niste placeri frivole, niste imitatii, niste false elitisme. Te scarbesti. Te saturi. Visezi cu ochii deschisi la ziua cand nu vei mai fi. Sinucidere? Prea frivol.
...Sau poate nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu