Încǎ vǎ iubesc

Iubesc cu sfinţenie. Şi iubesc cu încǎpǎţânare.  Iubesc fǎrǎ sfârşit. Iubirile mele au doar început. Te iubesc şi acum, tu, iubit al adolescenţei mele. Te iubesc şi pe tine, piramida mea turcoaz. Şi sfera mea galbenǎ…pânǎ şi pe tine te iubesc. Iar tu, cubul meu roşu…pe tine te-am iubit cel mai mult. Şi incǎ o fac. Nu pot şi nu vreau sǎ nu vǎ mai iubesc. M-aţi ajutat, pe rând, sǎ mǎ maturizez. Sǎ fiu mai puternicǎ, mai înţeleaptǎ. Şi simt cum îmi tresaltǎ sufletul de atâta iubire câtǎ îmi curge prin vene. Nu pot sǎ nu îi iubesc pe cei care m-au transformat în cea care sunt astǎzi. Pentru cǎ îmi place cum sunt. Mǎ iubesc pe mine, deci vǎ iubesc pe voi. Voi sunteţi sfinţii mei pǎgâni. Plini de pǎcate, v-aţi sacrificat sufletele pentru mine, pentru zǎmislirea Mea. Pentru ca eu, cea de azi, sǎ exist. Sunt totuşi încǎ un embrion. O sǎ mǎ nasc când voi gǎsi Dumnezeul meu. Aţi fost, pe rând, îndrumǎtorii mei, prin propria mea Comedie Divinǎ. Am trecut cu voi prin Infern, prin Purgatoriu şi prin Paradis. Şi totul doar ca sǎ ajung cândva s-ating “iubirea care mişcǎ sori şi stele”.