Un cub roşu

Am găsit un cub roşu. La inceput nu m-a atras. Nu-mi plac cuburile. Prea…drepte. Dar apoi m-am gândit că dreptatea e un lucru bun. Şi în plus, un cub e stabil; un cub nu se poate rostogoli, ca o sferă, şi nici nu te poate răni în vreun fel; nu are vărful ascuţit, ca o piramidă. Culoarea m-a atras în schimb de la bun inceput. Îmi stă bine în roşu. Piramida era turcoaz. Prea strident pentru gusturile mele. Niciodată nu mi-a plăcut turcoazul. Iar sfera…sfera era galbenă. Culoarea mea preferată, într-adevăr, dar din păcate si o culoare a bolii, a geloziei… Cubul meu e însă roşu. Ştim cu toţii ce înseamnă roşu: pasiune, dorinţă, iubire… Şi furie, am putea adăuga. Totuşi niciodată furie neprovocată. Aşa că nu-mi fac probleme. Eu nu vreau să înfurii pe nimeni, şi mai ales nu pe cubul meu roşu.