Un cub roşu

Am găsit un cub roşu. La inceput nu m-a atras. Nu-mi plac cuburile. Prea…drepte. Dar apoi m-am gândit că dreptatea e un lucru bun. Şi în plus, un cub e stabil; un cub nu se poate rostogoli, ca o sferă, şi nici nu te poate răni în vreun fel; nu are vărful ascuţit, ca o piramidă. Culoarea m-a atras în schimb de la bun inceput. Îmi stă bine în roşu. Piramida era turcoaz. Prea strident pentru gusturile mele. Niciodată nu mi-a plăcut turcoazul. Iar sfera…sfera era galbenă. Culoarea mea preferată, într-adevăr, dar din păcate si o culoare a bolii, a geloziei… Cubul meu e însă roşu. Ştim cu toţii ce înseamnă roşu: pasiune, dorinţă, iubire… Şi furie, am putea adăuga. Totuşi niciodată furie neprovocată. Aşa că nu-mi fac probleme. Eu nu vreau să înfurii pe nimeni, şi mai ales nu pe cubul meu roşu.

În clipele când te strâng tare de mână

În fiecare seară, înainte de a adormi, îţi spun în gând cât de mult însemni pentru mine. Uneori e vorba de un simplu ‘Te iubesc’; alteori e o lungă declaraţie de dragoste, rod sterp al încercării mele de a transpune verbal măcar a mia parte din toată fericirea şi toate sentimentele pe care mi le provoci, până acum nebănuite.

Uneori te privesc atât de intens şi de ciudat, încât mă întrebi dacă s-a întâmplat ceva. Ei bine, da. Tu. Ai apărut tu, şi încă încerc să-mi dau seama dacă eşti real sau doar o frântură de imaginaţie. În clipele când te privesc cel mai pătrunzător încerc să îţi cuprind tot trupul, şi împreună cu el sufletul acela minunat, şi să le păstrez în privirea mea. Acolo cred eu că te-aş putea proteja cel mai bine.

În clipele dinaintea unei intâlniri am aceleaşi emoţii adolescentine ca acum aproape un an. Iar când ajung in braţele tale…sunt acasă. Nimeni şi nimic nu mă mai poate atinge. Simt forţa protectoare şi pasiunea sufletului tău cu fiecare sărut, cu fiecare atingere. Te-ai transformat pentru mine într-un supra-om.

În dimineţile în care mă trezesc lângă tine, primul lucru pe care îl fac e să mă cuibăresc la pieptul tău şi să te sărut. Nu, nu de ‘bună dimineaţa’. Ci pentru că mi-a fost dor de tine. Uneori nu am răbdare până in zori, iar corpul, mâinile, buzele mele te caută şi în somn. Ne căutăm corpurile toată noaptea…

Iar în clipele când te strâng tare de mână…ştii ce-ţi spun, nu?