Stii vorba aceea, cum ca iubesti cu adevarat atunci cand iubesti pe cineva in pofida tuturor defectelor sale si nu datorita calitatilor sale? Ei bine, e adevarata. Din pacate, iubirea nu are motivatie, sens sau logica. Iubirea nu stie ce sunt calitatile, ce sunt defectele, ce e raul sau ce e binele. Iubirea stie un singur lucru: sa se daruiasca cui are ea pofta, fara sa tina cont de nimic altceva. El are tot: e inteligent, e amuzant; e ambitios, e loial; e placut, e amabil… E tot ce-si poate dori o fata. Tu? Tu nu ai nimic din toate astea. Nimic. Ai in schimb un singur lucru. Nu stiu care este acel lucru, dar este singurul care ii lipseste lui; este acel ceva ce ma trage spre tine, ce ma inghite in tine ca nisipurile miscatoare. Pentru ca tu ma trageai in jos, tot mai in jos. El ma ridica, el imi da avant, ma sustine, are incredere in mine… Pe scurt, imi da aripi. Si totusi eu tind spre in jos…spre tine. De ce?
…Pentru ca iubirea nu are motivatie, sens sau logica.
PS: fragmentul de mai sus dateaza de la inceputul lui noiembrie (2010); din motive...nestiute l-am postat abia acum; probabil am considerat ca isi are totusi locul printre celelalte cadavre si franturi de iubire.
Numai în iubire poţi vedea ce decăzuta eşti.
RăspundețiȘtergere*decăzut(ă)
RăspundețiȘtergere