Vreau sa fiu Dumnezeul tau

Vreau sa-ti simt insensibilitatea, nepasarea, vreau sa ma imbratisezi cu egoismul tau, sa ma saruti cu indiferenta ta perfecta. Iti vreau trupul rece, hedonist, misogin langa mine. Vreau sa simt ca ma consideri obiectul adoratiei tale egoiste; Dumnezeul tau, la care te intorci cand nu mai ai nicio speranta\alternativa. Pentru ca doar pentru acele momente exista Dumnezeu, nu? Sa iti aduci aminte de mine, sa ma cauti cand te pierzi de tine (...si iti faci cu mana). Sa-ti intorci privirea catre mine ca printr-o revelatie de moment, exact cand aproape uitasei ca exist. Sa ma ignori pana la punctul in care te indoiesti ca mai traiesc, iar apoi sa te uiti spre cer si parca sa ma zaresti printre nori. Sa stii ca nu vei putea cadea niciodata de tot, pentru ca inainte de a atinge podeaua, voi fi acolo sa te prind. Sa nu ai niciun semn al existentei mele in casa, dar sufletul sa-ti fie brazdat de urmele mele. De Craciun sa stii ca m-am nascut pentru tine; de Paste - ca am murit si voi reinvia-tot pentru tine. Sa-mi negi existenta, dar sa-mi simti suflarea in toate locurile prin care treci. Sa simti ca nu le-ai mai putea privi (asa) daca nu as fi fost eu (daca nu am fi fost 'noi') sa le creez. Sa fii de acord cu Nietzsche -care spunea ca am murit- dar sa-mi simti prezenta in fiecare lucru care te inconjoara. Sa-mi vezi cu ochii mintii amprentele lasate in patul tau, in viata ta, in carnea ta. Sa nu-ti pese, dar sa stii ca odata, candva, voi reveni; si atunci iti va pasa.