Fac ce fac si tot revin la starea de care ma tem cel mai mult: singuratatea. Am destui prieteni...si totusi, cumva, mereu raman singura. Nu stiu cum, nu stiu de ce. Poate ca resping oamenii fara sa vreau; sau poate ii sperii. Poate nu ma apropii suficient de ei; sau poate ma apropii prea mult. Cine stie? Nu stiu decat ca sunt terifiata de singuratate.. O clipa de singuratate imi pare o eternitate.
...Dar atunci, ma intreb: o eternitate de singuratate oare cum mi-ar parea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu