'O delectau fluiditatea si sonoritatea strofelor, vioiciunea rimei si sentimentele poetului care traia disperarea a doua inimi despartite fara mila de capriciile sortii, doua inimi in care dorul arde cu o flacara tot mai potolita, dorul care devenise singura lor ratiune de a exista. [...] Precum copacul smuls cu radacini cu tot...' - Tadeusz Dolega-Mostowicz, 'Vraciul'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu