…Acel moment când ţi-e dor, dar nu ştii de ce sau de cine.
Acel moment când confunzi frigul cu un X.
Când simţi cǎ plesneşte inima-n tine, reason unknown.
Te bufneşte plânsul, pentru cǎ ţi-ai uitat aparenţa-n sticla
de vin.
Paşii te duc acasǎ, dar mintea se opune: vrei oriunde, numai
acasǎ nu.
…Şi ajungi acasǎ doar
pentru cǎ nu ai unde altundeva sǎ ajungi.
Pentru cǎ nu ajungi.
Pentru cǎ nu-i ajungi.
Pentru cǎ nu-i eşti îndeajuns.
Pentru cǎ eşti prea mare şi prea micǎ în acelaşi timp.
Stai cu tâmpla sprijinitǎ de geam
şi din ea ies stoluri de vene -
se-ntind în aşternuturile tuturor ca nişte târfe.
Te-ai tot drogat cu buze
şi-acum ţi se scurg printre palmele tremurânde toate
sǎruturile primite vreodatǎ.
Mai haşurezi din când în când câte o umbrǎ pe retinǎ
şi spui cǎ e de la resturile de scoici.
Aşteaptǎ tu, dar aştepţi degeaba;
pagina 43 te primeşte şi pe tine cu braţele deschise.
