Tot încerc sǎ-mi dau seama cum sǎ definesc acest sentiment ca sǎ-l înţeleg. Ȋncerc sǎ gǎsesc un mod potrivit de a-l manifesta. Dacǎ mǎ las pradǎ emoţiilor şi impulsurilor, dacǎ iubesc natural, tind cǎtre dependenţǎ. Dacǎ încerc sǎ implic raţiunea, dacǎ iubesc manierat, simt cǎ mǎ îndepǎrtez. Ideal ar fi sǎ gǎsesc pe cineva a cǎrei definiţie a iubirii sǎ se suprapunǎ perfect peste a mea. Credeam cǎ o suprapunere aproximativǎ e suficientǎ şi chiar incitantǎ pe alocuri. Dar se pare cǎ şi cele mai mici neconcordanţe devin la un moment dat iritante sau supǎrǎtoare.
Sunt acel tip de persoanǎ care iubeşte bolnǎvicios. Care devine dependentǎ. Sunt acea fatǎ care nu viseazǎ la o poveste de dragoste ca în cǎrţi, ci care chiar trǎieşte ca în cǎrţi. Ai putea spune ca poveştile ideale de dragoste sunt Biblia ei. Dar ce te faci când cel de lângǎ tine are altǎ Biblie în care se încrede?
Sunt fata pentru care ideile precum ‘Suntem una şi aceeaşi fiinţǎ’ sau ‘Te voi iubi şi dincolo de moarte’ nu sunt nişte fraze poetice fǎrǎ nicio legǎturǎ cu realitatea. Pentru mine ele SUNT realitatea. Iubesc cu o forţǎ fantasticǎ. Iubesc cu puterea a o mie de bombe atomice. Cu cǎldura a o mie de sori. Uneori simt cǎ dacǎ aş iubi doar un pic mai intens mi-ar exploda inima. Alteori îmi surprind corpul transformându-se sub influenţa iubirii.
Sunt o fire libertinǎ, rebelǎ. De multe ori nu sunt de acord cu nimeni şi cu nimic. Fac toate lucrurile pe dos. Şi vreau sǎ fiu liberǎ sǎ le fac aşa. Vreau câteodatǎ sǎ nu mai ştiu de nimeni şi nimeni sǎ nu mai ştie de mine. Vreau pur şi simplu sǎ fiu liberǎ. Dar vreau sǎ fiu liberǎ cu tine. Vreau sǎ fim liberi împreunǎ.
Cam aşa te iubesc eu pe tine. Oare tu cum mǎ iubeşti? Oare tu în ce Biblie te încrezi?
