Mi-e dor de viitor

Ce ciudat....Mi-e dor de zilele de vară în care ne vom fi bătut cu pistoalele cu apă în curtea casei tale, de serile (tot de vară) la o terasa drăguţă,cu o bere rece în faţă, cu mâna ta pe piciorul meu şi buzele mele pe gâtul tău, de ploile scurte şi răcoroase de iulie,în care vom fi stat şi ne vom fi sărutat nestingheriţi în mijlocul trotuarului, de zilele mai friguroase pe care le vom fi petrecut în patul tău, scăldaţi în săruturi şi atingeri pline de dorinţă şi pasiune; mi-e dor de mare, un dor nou, special, de parcă marea va fi fost alta atunci, că te aveam lângă mine (…tot este de fapt diferit acum, că te am lângă mine); mi-e dor şi de weekendurile în care ne vom fi urcat în maşină cu destination unknown şi ne vom fi ghidat drumul după doar simţurile şi instinctul nostru...mi-e un dor nebun de toate astea, chiar dacă, ştii bine, încă nu s-au întâmplat; dar parcă le-am trăit deja... Oare când, oare unde? Ah,da...în visurile şi speranţele mele. Abia aştept să le traim şi-n realitate. Abia aştept vara. Tador.