In patul meu s-a nascut si a murit iubirea

Oscilez intre nepasare si atacuri de panica. Acum sunt in starea de nepasare. Sunt indiferenta. Sunt detasata. Asa am fost toata ziua. Cred ca nu am avut timp sa-mi pese. Asta e si motivul pentru care evit pe cat posibil sa fiu singura. Gandurile mele nu sunt o companie tocmai placuta in perioada asta. Patul s-a transformat din locasul pasiunii si al senzualitatii mele, din adapostul saruturilor si atingerilor invaluite de dorinta - in pocalul lacrimilor si al momentelor de fatalitate, al zvacnirilor de dor; in mormantul iubirii. In patul meu s-a nascut si a murit iubirea.

o zi - un citat

'Now, the beginning is unbegotten, for that which is begotten has a
beginning; but the beginning is begotten of nothing, for if it were
begotten of something, then the begotten would not come from a
beginning.' - Plato

Amandoi am stiut tot timpul ca nu suntem ceea ce cautam, ca nu ne potrivim. Si totusi...ne-am complacut. Ne-am complacut in dulcea amorteala si desprindere de realitate pe care o implica o relatie la distanta. Parca ai fi cu cineva din alta lume; si de altfel asa si e. Era dulce...luam trenul spre taramul de dincolo; ma urcam in tren singura si coboram in bratele lui. Si sentimentul pe care il aveam cand ma lua in brate...de nedescris. Eram fericita. Eram acasa. Caci asta era stransoarea la pieptul lui pentru mine: 'acasa'. Iar cand il intampinam in gara mea...stiam ca e doar al meu, stiam ca pentru mine a venit si pentru mine avea sa plece, pentru a putea veni din nou doua saptamani mai tarziu. Pentru ca chiar el a spus: 'Orice am face, oriunde am fi, noi doi ne vom intoarce mereu unul la celalalt.' ...Si asa a fost.

...A fost. Dar nu mereu. Acum nu mai e. Intr-o zi a plecat, cu buzele mele inca lipite de gura-i arzanda cand trenul se pusese in miscare. Si, desi intr-un final buzele mi s-au desprins de ale lui, sarutarea mea tot acolo e si acum; pluteste in juru-i, invaluind carnea aceea frageda si senzuala a gurii sale, incarcata parca de toata pasiunea din lume. Inca il sarut.

Dar el pe mine - nu. Nu. El a plecat pentru a ramane acolo si a uita ca a existat vreodata cineva, aici, pentru el. Pentru a uita ca si el a fost candva, acolo, pentru cineva de aici. Pentru a uita ca a construit vreodata un pod intre lumea lui si lumea mea. A unit doua lumi doar pentru a o forma undeva, intre, pe o a treia - doar a noastra. Dar acum a uitat. A uitat toate astea. Acum ii pare totul o joaca de copii. Acum priveste totul atat de detasat, incat nici nu mai e sigur ca toate astea au fost candva aievea.

Iar eu? Eu am ramas in urma, paradisul lui diavolesc, si dupa ce l-am expulzat din gradina mea, astept acum sa isi regrete pacatul, iar la Judecata de Apoi sa il pot primi din nou in mine. Ramane doar de vazut ce va alege. Va alege calea celor drepti? Sau va alege iadul etern? Tu, Lucifer, intoarce-te in paradis!